luni, 18 august 2014

revorbe

nu mai vedeam nimic aburii
încercuiau casa mă învăluia
în rotogoale mari de voal
am mers spre râu și apa se oprise
m-am legănat pe brațele lui mari
toate s-au dat peste cap când am văzut că îngheață valul
în stropi de cădere
fină
mă întindeam pe toată cuprinderea pământie
și-n toiul nopții am auzit,
stinsul oprit

duminică, 17 august 2014

cheag

și-apoi îți arunci picioarele pe pedale și amesteci senzațiile
sunt unele zile în care doar îmbrățișezi și trasezi corpuri noi
cu linii de apă,
foame și trompete
îți întinzi oasele pe pâine cu cuțitul
o, rege al stolului de țânțari fugiți de-acasă
ești captiv al unei prințese cu păr etern
cu rochia castel și cu un mic fluieraș în vârful limbii.

ca și ea,
prin muzică el se afișează dulceag
ca și el,

și ea e tot un fel de cheag

vineri, 15 august 2014

pădurea de la ora Ș

În mijlocul orașului, dacă te învârți mult printre niște blocuri cu 7 etaje
dai de o pădure.
În pădure sunt copaci aliniați aproape simetric,
subțiri și foarte lungi,
că nu le vezi vârful.
Sunt de fapt
picioarele unei generații de păsări ale căror penaje formează pe corpul celest
nori.
Aceste păsări cu ciorapi de plasă au picioare musculoase și gheare cu ramificație întinsă.
Eu m-am cățărat odată pe-un picior de pasăre.



Frunzele de baobab țin învelit orașul în foițe și nervuri,
îl stratifică pentru ca fiecare petală să crească pe etajul ei.

nu pe niște trepte atât de reci

în noaptea aceea cântam cu ecou și făceam poezii din oamenii care se uitau la mine
ei nu știau, credeau că e ceva special, dar nu
nu era nimic, doar că aveam mai multe ecouri decât de obicei


lângă mine 6 păsări băteau din picior 12312 123 1 etc

hai să mai stăm până nu se mai vede steaua aia deloc
mi s-a mai întâmplat să văd stele dispărând, dar nu pe niște trepte atât de reci
povești spuse cu ochii deschiși,
orașul e nou de data asta

și dacă

Nenea cu părul alb, semi-lung și ușor undulat la vârfuri, cu mustața la fel, care pescuiește se îndrăgostește de tanti cu părul alb strâns în coc care se plimbă cu bicicleta de cealaltă parte a râului. Nenea aruncă momeala de la undiță cu avânt după ea, dar nu o prinde și astfel cei doi nu se întâlnesc niciodată.

joi, 14 august 2014

din afară

e o întindere mare de praf sub tălpile mele goale,
nu am mai văzut cerul demult

am rămas singură vreo doi, trei ani îngrijind flori cu o
pisică mâncând pământul din ghivece
m-am trezit, era abia azi, trecuse numai o zi, uitasem laptele pe
foc
am ieșit în hol cu pașii grei pe gresia umedă
el avea o cheie de rezervă speram să vină să-mi aducă o plapumă mai groasă
mi-e frig dintotdeauna de câțiva ani
nu mai bătuse nimeni la ușă
toți aveau chei de rezervă, dar nu le foloseau
am ales să stau așa tihnită mângâind pisica pe spinare și adulmecând
mirosul de ardei copți de la vecini

am bătut un cui în perete în care am agățat ce? o icoană
peretele avea urme de ulei de când a venit zoe la mine și mi-a arătat
vechea zugrăveală și
arsura
de pe mână

miercuri, 6 august 2014

1+1=11

sunt boschetarul care doarme sub geamul meu
un copil desculț după inundații
o tanti care aruncă ligheane cu apă de la balcon
sunt un bărbat care m-a salutat în treacăt
și a întins mâna după mine
să mă

spun unele cuvinte pe care nu le înțeleg
decât când le pun pe hârtie
am un ghiozdan în care țin câțiva oameni
de rezervă pentru seri

în care ceilalți dorm