vineri, 23 ianuarie 2015

mesaj de la aqualer

protos-tropos-trotos
NOIEMBRIE 26, 2013
AQUALLER
Î, fericire, ghiozdan, ieșire, PLOAIE, PROTOpărinte, STRADA, tinerețe, TROP 
SCRIE UN COMENTARIU
EDITARE

Plouă şi se udă trotuarele, se udă viaţa. Mi s-a udat şi părul care era deja ud şi picurii îmi cădeau pe umeri.
Făceam loc cu mâinile prin ploaie ca să pot să trec strada; ploua atât de tare că nu mai vedeam pe unde calc. Ploua de sus, de jos, din stânga, şi ploua şi din mine cu stropi mari cât pumnul. Aveam la mine un ghiozdan de când eram mică şi pusesem în el tot felul de obiecte pe care nu ştiam de unde le am:
un aparat de fotografiat, o cană cu maşină albastră, un pix şi un creion 3B, o bucată dintr-o rolă de film, o fotografie cu un balcon, o muzicuţă, o iconiţă, o linguriţă lungă şi câteva monezi de 20 de cenţi;
o clepsidră, un portativ, un pansament cu steagul Germaniei, două pliculeţe de ceai de rodie, nişte căşti stereo primite, un caiet fără linii şi un tricou de bumbac. Un ac de gămălie şi o pereche de cercei. Ba nu. 3 cercei, o cărticică cu poveşti stranii, şi cam atât.
Pe partea cealaltă a străzii mă aştepta prietenul meu Î. cu capsa pusă în buzunarul de la cămaşă.  Mi-a făcut semn cu mâna, dar eu am aflat abia mai târziu.
Strada era luuuuungă. Atât de lungă, se întindea până înapoi la mine. Cu cât înaintam pe ea, cu atât se făcea mai îngustă. Începusem să cred că începea şi se termina cu mine.
Până la urmă, am traversat-o şi Î. m-a luat de mână şi mi-a arătat toate bălţile din zonă, iar apoi toţi picurii de ploaie care ne înconjurau. Eram fericiţi în ziua când a plouat şi ni s-a udat viaţa.

miercuri, 14 ianuarie 2015

pentru mama, primul meu cuvânt

Țin în mână un copil care vrea să scrie poezii, dar nu știe să scrie. M-a ales pe mine, s-a pus în palma mea și m-a rugat să scriu ce-mi dictează. Cuvintele lui simple se potriveau unele cu altele. Zicea cam așa:

Omul floare stă pe jos
Avea un dinte albastru și cercei cu plută
Plutea ca un colac la Maglavid
Și niște alge care te omoară aveau buzunare cu șiret


- Și mai departe?

- Stai puțin.

M-a întrebat dacă pot să-i fac o cacao cu lapte cum am făcut-o atunci. M-am dus să o fac, dar când m-am întors, copilul adormise. Dimineața am găsit în palmă o foaie mică albastră și încă ceva, nu-mi aduc aminte ce. Copilul plecase, dar a mai venit de câteva ori noaptea lângă pat și mi-a spus poezii. M-am trezit și le-am scris, sunau cam așa:

Avea un fluier mic în vârful unghiei
Cu care cânta pisica miau
Și fluturele cu păr in gură mergea la magazin să cumpere pufuleți pentru tata
Pentru că era bun la suflet


...

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

luca feerica

pentru Ianus

o grămadă de acelulate luminescoformice
s-au ascuns umbratic în crescența armoreei
de pe stânci se văd subțirimi estompate marginal
pe care duplurile le percep ca pe îngrețături pescale făcute din pulbere neagră
se adresează vorbe îngroșate cu linie demodulată și încărcate în nopți vreatice
la umida unor medolii sacadate de răspicații,
stând pe anomalii fleșcăite pe care le-am animaginat
eu el și minio în timpuri ambice
când niciunul nu știa de lemenul celuilalt

dincolo

Privirea ta părea o vitrină: de fiecare dată când întindeam mâna să iau ceva, geamul mă oprea și mă loveam de sticla rece.