protos-tropos-trotos
NOIEMBRIE 26, 2013
AQUALLER
Î, fericire, ghiozdan, ieșire, PLOAIE, PROTOpărinte, STRADA, tinerețe, TROP
SCRIE UN COMENTARIU
EDITARE
Plouă şi se udă trotuarele, se udă viaţa. Mi s-a udat şi părul care era deja ud şi picurii îmi cădeau pe umeri.
Făceam loc cu mâinile prin ploaie ca să pot să trec strada; ploua atât de tare că nu mai vedeam pe unde calc. Ploua de sus, de jos, din stânga, şi ploua şi din mine cu stropi mari cât pumnul. Aveam la mine un ghiozdan de când eram mică şi pusesem în el tot felul de obiecte pe care nu ştiam de unde le am:
un aparat de fotografiat, o cană cu maşină albastră, un pix şi un creion 3B, o bucată dintr-o rolă de film, o fotografie cu un balcon, o muzicuţă, o iconiţă, o linguriţă lungă şi câteva monezi de 20 de cenţi;
o clepsidră, un portativ, un pansament cu steagul Germaniei, două pliculeţe de ceai de rodie, nişte căşti stereo primite, un caiet fără linii şi un tricou de bumbac. Un ac de gămălie şi o pereche de cercei. Ba nu. 3 cercei, o cărticică cu poveşti stranii, şi cam atât.
Pe partea cealaltă a străzii mă aştepta prietenul meu Î. cu capsa pusă în buzunarul de la cămaşă. Mi-a făcut semn cu mâna, dar eu am aflat abia mai târziu.
Strada era luuuuungă. Atât de lungă, se întindea până înapoi la mine. Cu cât înaintam pe ea, cu atât se făcea mai îngustă. Începusem să cred că începea şi se termina cu mine.
Până la urmă, am traversat-o şi Î. m-a luat de mână şi mi-a arătat toate bălţile din zonă, iar apoi toţi picurii de ploaie care ne înconjurau. Eram fericiţi în ziua când a plouat şi ni s-a udat viaţa.