luni, 8 iunie 2015

semimoment

Era o seară întunecoasă de ieri. Înăuntru, la lumina slabă a unei veioze, dincolo de o cortină vișinie de praf era masa de lemn la care el scria. Își ascuțea creionul și așeza obiectele într-o anumită ordine, niciodată cu regularitate anume, mai mult ca gest. Pornea reportofonul și se înregistra. În spatele mesei, lângă geamul mare dreptunghiular avea o bibliotecă plină de casete cu Messiaen în care își înmuia penița înainte să scrie. Îi plăcea muzica de când era mic. Nu avusese ocazia să o studieze. S-a resemnat cu scrisul în care căuta mereu sunete. Creșteau în el, se simțea ca un râu după inundații, ca o cadă sub un robinet deschis în care se adună apă dar nu are pe unde să se scurgă. Adesea își dădea șosetele jos și stătea cu picioarele în apa care pica în fire subțiri și umezea parchetul.
Se arunca în fotoliu și strângea ochii în cute.


Era o seară întunecoasă de idei. Înăuntrul ei, dincolo de o perdea vișinie de tul, era o masă, iar pe masă, o lampă de birou din care ieșeau melci. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu